Forme de Turism în România - Turism Montan

Pe fondul acceptului ca, între mobilurile calatoriei în strainatate, pe unul din primele locuri figureaza interesul pentru cunoasterea directa a culturii si civilizatiei diverselor popoare, turismul reprezinta si o cale de statornicire a unui climat de pace, întelegere si colaborare internationala.

Tema cercetata se axeaza pe valorificarea potentialului turistic din Bucovina, intrata în circuitul turistic intern si international, dar nu pe masura valorii acestui potential. Zona Bucovina, ca unitate turistica, este proiectata ca un model dinamic de dezvoltare si se înscrie în procesul de înnoire calitativa prin preocuparea de punere în valoare, la un nivel din ce în ce mai înalt, a bogatelor resurse de care dispune.

Implementarea modelului restructurat si supravegherea evolutiei sale în limitele parametrilor stabiliti va trebui sa fie o actiune concertata, la care sa-si aduca sprijinul toti factorii responsabili din judetul Suceava, de care apartine zona Bucovina; ca argumente în favoarea acestei afirmatii pot fi luate în considerare: posibilitatile nelimitate oferite de zona ca resurse turistice naturale si antropice; suportul demografic si socio-economic al judetului pentru activitatea de turism; posibilitatile de modelare la nivel de subsisteme în concordanta cu organizarea stiintifica si perfectionarea manageriala; puternica baza materiala si infrastructura existenta, posibila de mutatii calitative si cantitative; experienta interna si internationala.

POTENTIALUL TURISTIC AL BUCOVINEI

Mai multi autori s-au ocupat, în lucrarile lor, de cercetarea continutului si naturii ofertei turistice. Astfel, înca în 1959, elvetianul W. Hunzincker, în manualul sau de economia turismului, arata ca "oferta turistica este o combinatie de elemente materiale si servicii", combinatie în care serviciile joaca rolul principal. De asemenea, britanicul H. Medlik considera produsul turistic ca "un amalgam de elemente tangibile si intangibile, concentrate într-o activitate specifica", iar profesorul elvetian J. Krippendorf întelege prin oferta turistica "un manunchi de elemente materiale si imateriale oferite consumului si care ar trebui sa aduca unele foloase cumparatorului, adica sa-l satisfaca". El include în elementele politicii produsului turistic urmatorii factori:

- factori naturali (pozitia în teritoriu, relieful, vegetatia, fauna, clima, peisajul);

- factori generali ai existentei si activitatii umane (ospitalitate, obiceiuri, folclor, cultura, arta, economie, politica etc.);

- infrastructura generala (transpoturi si comunicatii, populatia si asezarile omenesti), alti factori ai infrastructurii (apa, canalize, telecomunicatii etc.);

- echipamentul turistic (cazare, alimentatie publica, transport turistic etc.).

E. Nicolaescu este de parere ca "lista elementelor care concura la crearea produsului turistic" a trebuit sa includa urmatoarele categorii principale de factori:

- patrimoniul turistic, cu factorii naturali (asezarea geografica, clima, relief, peisaj etc.); diverse elemente naturale de atractie specifica (cursuri de ape, izvoare, lacuri etc.), factorul uman (ospitalitatea, obiceiuri si datini, folclor, istorie, arta, cultura etc.);

- infrastructura generala a zonei, incluzând dezvoltarea economica generala (industrie, agricultura, transporturi, comert), dezvoltarea demografica (populatie si asezari omenesti), infrastructura generala edilitara;

- infrastructura cu specific turistic;

- cadrul general privind pregatirea si perfectionarea cadrelor din turism;

- cadrul institutional legat direct sau indirect de turism.

În conceptia profesorului Cristiana Cristureanu1, oferta turistica este formata din cadrul si potentialul natural si antropic, masa de bunuri materiale (alimentare, industriale) destinate consumului turistic, forta de munca specializata în activitatile specifice, infrastructura specifica turistica si conditiile de comercializare (pret, facilitati etc.).

Principala caracteristica a ofertei turistice o reprezinta complexitatea ei. Elementele componente ale ofertei pot fi grupate în doua categorii:

- elemente atractive, compuse din resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice, având o importanta relativa în timp si spatiu;

- elemente functionale, compuse din echipamentul si serviciile care fac posibila desfasurarea productiei turistice.

FORME DE TURISM ÎN BUCOVINA

Resursele turistice ale unui teritoriu sunt exploatate în cadrul unor forme de turism sau forme ale circulatiei turistice, generate de amploarea fluxurilor turistice intra- si interregionale, aceste forme de turism au cunoscut o diversificare crescânda. Varietatea resurselor turistice ale României si dispersia lor relativ uniformra în teritoriu, precum si diversitatea actiunilor turistice interne si internationale au permis alcatuirea unei clasificari a formelor de turism în functie de mai multe criterii, cu elemente utilizate pe plan international, respectiv în clasificarile Organizatiei Mondiale a Turismului. Un prim criteriu, care s-a impus pe plan mondial înca de la începuturile activitatii turistice organizate, este cel al provenientei fluxurilor turistice. În functie de acest criteriu s-au delimitat doua forme de turism: turismul intern si turismul international. Turismul intern este forma de turism la care participa populatia unei tari în interiorul granitelor ei. Turismul international este forma de turism care include turistii ce depasesc, în cadrul calatoriilor lor, granitele tarii de resedinta.

Potentialul turistic al zonei Bucovina permite practicarea celor mai diverse forme de turism. În ultimii ani, turismul international a reprezentat 10-15% din circulatia turistica înregistrata în unitatile de cazare ale zonei. În cadrul turismului international bucovinean se regasesc forme ale turismului de sejur (turism balnear, turism montan), ale turismului cultural (excursii la monumentele istorice si de arta) si turism de tranzit.

Turismul national s-a dezvoltat în zona Bucovinei, atât sub aspectul turismului de sejur (tratament balnear, odihna, minivacante), cât si al turismului de circulatie sau itinerant (excursii la monumente, drumetii montane) si ocazional (la manifestari folclorice, la sfârsit de saptamâna).

Dupa modul si momentul în care este angajata o actiune turistica, formele de turism pot fi urmatoarele: turism organizat, turism neorganizat (sau pe cont propriu) si turism semiorganizat sau mixt.

Turismul organizat presupune achitarea anticipata a unei calatorii turistice, fie în cadrul turimului intern, fie în cadrul turismului international. Aranjamentele internationale sunt de tipul calatoriilor charter, sejururi în statiuni etc. În cea mai mare parte, zona este vizitata în cadrul turismului organizat, respectiv sejur în statiunea Vatra Dornei, excursii cu turistii straini sositi pe litoral sau în statiuni balneare si montane apropiate, excursii cu plecare din Suceava etc.